4.2 C
Londra

Generalul „Pe aici nu se trece”

S-a remarcat în luptele de la Mărăşeşti (24 iulie/6 august – 6/19 august), în calitatea sa de comandant al Armatei 1, după ce le-a spus trupelor sale că „Pe aici nu se trece” și s-a ținut de cuvânt.

Generalul Eremia Grigorescu s-a născut la 28 noiembrie 1863, la Târgu Bujor, fiind fiu de învățător. A absolvit Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie Bucureşti (1882), apoi Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu (1886). În perioada 1887-1889 a urmat un stagiu de perfecţionare în arma artilerie şi în probleme de administraţie militară pe lângă Ministerul de Război Francez.

După susținerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe din cadrul Universității din Iași.

Nașul Elenei Lupescu

Pentru a se putea întreține în facultate a fost nevoit să dea meditații, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București.

La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universității din Iași (a fost prima femeie absolventă a acestei universități). Împreună au avut cinci copii: Traian, viitor general de artilerie, Romulus, deputat liberal, fost ofițer demisionat din armată la gradul de căpitan, Aurelian, inginer, Lucreția – căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu și Margareta – căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu.

În perioada primului război mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, fiica lui George Ulise Negropontes, în conacul căreia din Oituz fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie. Din această relație s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un copil, Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist fotograf. În anul 1918 Eremia Grigorescu a divorțat de soție și s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând totodată și copilul.

În anul 1919, cu puțin înaintea morții generalului, Elena și Eremia Grigorescu au fost nași de căsătorie a căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu.

Ierarhia militară

A urcat în ierarhia militară de la gradul de sublocotenent până la cel de general de corp de armată (1918). A fost comandantul Brigăzii 3 Artilerie (din 1911), apoi, în perioada 6 aprilie 1913-18 februarie 1914 a exercitat funcţia de Director superior al Direcţiei personalului din Ministerul de Război, ulterior revenind la comanda Brigăzii 3 Artilerie, până la 1 noiembrie 1915, când a fost numit la comanda Diviziei 14 Infanterie, potrivit sursei citate.

Cu puţin timp înainte de decretarea mobilizării, în 1916, i s-a încredinţat comanda Diviziei 15 Infanterie, pe care a condus-o în luptele din sudul Dobrogei. Transferat împreună cu marea unitate pe frontul din Moldova în septembrie 1916, a participat la prima bătălie de la Oituz în octombrie 1916. În timpul Războiului pentru întregirea naţională (1916-1919), a comandat „Grupul Oituz-Vrancea” (1916-1917), corpurile 4 armată (1917) şi 6 armată (iunie 1917) şi Armata I (1917).

Între 24 octombrie – 29 noiembrie 1918 a fost ministru de Război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, perioadă în care s-a preocupat de punerea în aplicare a planurilor de mobilizare a întregii armate române. Prin marile sale merite, Eremia Grigorescu a rămas în istoria naţională ca fiind unul dintre cei mai mari comandanţi ai armatei române.

A murit la 21 iulie 1919, din cauza gripei spaniole. A fost înmormântat inițial în cimitirul ostașilor de la Mărășești, osemintele fiindu-i mutate ulterior la Mausoleul de la Mărășești.

Alte articole

Ultimă oră