Cine nu a auzit măcar o dată în viață melodia „Suflet candriu de papugiu” cântată de nemuritorul Gică Petrescu?
Dar ce înțelegem prin „cadriu”? Dar prin „papugiu”?
Un om candriu este unul într-o ureche. Un alienat, dement, descreierat, nebun, smintit, zevze, țicnit.
Când îi supi unuia „candriu”, te poți referi și la un om amețit de băutură, afumat, aghesmuit, amețit, beat, băut, cherchelit, turmentat, îmbătat.
Papugiul este om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri.
Suflet candriu de papugiu
Suflet candriu
de papugiu…
cine să-l înţeleagă?
Râde plângând,
plânge cântând
viaţa o ia în şagă
Rău l-a blestemat norocul –
e sărac lipit,
dar mereu, bătu-l-ar focul
este-ndrăgostit
Suflet candriu
de papugiu
cine să-l înţeleagă?
Suflet candriu
de papugiu…
cine să-l înţeleagă?
Râde plângând,
plânge cântând
viaţa o ia în şagă
Rău l-a blestemat norocul –
e sărac lipit,
dar mereu, bătu-l-ar focul
este-ndrăgostit
Suflet candriu
de papugiu
cine să-l înţeleagă?
