23.9 C
Londra

Blestemele aruncate de Stavrinos Grecul asupra ucigașilor lui Mihai Viteazul

Stavrinos Grecul, mare vistiernic sub Mihai Viteazul la curtea de la Târgoviște,  îi blesteamă și îi hulește pe cei care au comandat asasinarea marelui domnitor român în poemul „Vitejiile prea piosului și prea viteazului Mihai Voievod”:

„Anathemă ticălosului de Szekel Mihai, care au fost causa de s-a pierdut un asemine bărbat care era mare ajutoriu creștinătății.

V-ați făcut vouă înșivă cu aceasta un mare rău. Spuneți-mi, după ce l-ați mâncat în mânia voastră, spuneți-mi, pre cine ați vătămat?

Pre voi înșivă, căci vedeți ce câștig v-a adus pizma voastră: ați pierdut Ardealul și Ungaria toată.

De ar trăi încă eroul, țara voastră n-ar fi amărâtă și robită, nu v-ar călca tătarul și bugicanul, nici ungurul, nici altcineva.

Dacă trăia Mihai, nici un Szekel Moisi n-ar cuteza, în pizma voastră, să se facă Crai în Ardeal. Vedeți ce ați câștigat din rivalitatea voastră! Cesarelui ați făcut prin aceasta mare daună.

Credeți, unguri ai Ardealului, s-au dus țările voastre, pentru totdeauna sunt pierdute.

Acum vedeți, fără îndoială, ce a fost Mihai, acuma după ce v-au luat Ardealul și șede în scaun alt Crai, care v-a rușinat și v-a gonit bătuți cu vergi ca pe niște câni râioși.

Ungurul de frică v-au împins la vânzare; i-ați ascultat, și de aci amarul și lacrimele în casele voastre.

Voi ați rămas rușinați, și dânșii vreun bine n-au văzut.

Dumnezeu i-a urgisit să fie fără patrie, să-și vândă țara prădată și averile răpite, să meargă unde nu vreu, să se despartă de ai lor, să se depărteze de vetrele părintești, să-și lase case, să-și lase copii.

Pentru că au adus pre Moise și l-au făcut Crai, de aceea Dumnezeu au trimis asupră-le mare urgie; pentru că sunt perfizi și trădători, s-a mâniat Dumnezeu și-i ceartă cum vedeți: moșiile lor le calcă nepedepsiți turcii și tătarii, muierile lor umblă goale pe drumuri; dară, precum zice David în psaltire, cine sapă groapa altuia, el va cădea într-însa.

De zece ori ați jurat, măgari mincinoși, să fiți supuși credincioși împărăției; și ați cerut să vină fratele Cesarelui, acel mărit, să fie rege vouă, al spurcatului vostru neam; și pe urmă nu ați vrut să vină în Ardeal un rege ca acela, ci ați zis să faceți rege din sânul vostru, și ați făcut cum ați voit; dară și acest Crai nu v-a plăcut; ci ați jurat lui Basta să fiți cu dânsul și să-l puneți cap al vostru, de va scoate și va alunga din țară pre Mihai; pre urmă l-ați gonit și pre dânsul cu rușine, și ați adus pre Sigismund; ați călcat jurămintele ce făcuserăți, v-ați arătat perfizi și nelegiuiți părăsind pe creștini carii era onoarea voastră și îmbrățișând pe turci carii era dușmanii voștri.

Dară voi, ca și aceștia, sunteți păgâni nebotezați și măgari, fără adevăr, fără lege, câini spurcați, credința nu este în voi nici cât într-o oală găurită.

Unul Mihai știa să vă facă să uitați toate minciunile voastre și de aceea l-ați mâncat, orbi și măgari ce sunteți”.

Stavrinos Grecul descrie isprăvile domnitorului valah în poemul de mai sus, scris când era deținut în cetatea Bistriței după asasinatul din Câmpia Turzii de la 9 august 1601 și tipărit postum la Veneția în 1642.

Traducerea poemului de A. Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, Tom I, București, 1862

Alte articole

Ultimă oră