Poeziile sale pot fi citite în volumele: Poezii. Alcătuiri şi tălmăciri (1856), Poezii (1942), Scrieri alese (1963), Opere (1978).
Costache Conachi, considerat cel mai reprezentativ poet al perioadei de început a literaturii române moderne, s-a născut la 14 septembrie 1778, în Ţigăneşti, judeţul Galaţi, fiu al vornicului Manolachi Conachi şi al Ilenei, născută Cantacuzino.
Educat de către un refugiat francez, a studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza.
Publicat postum
Prima ediţie a poeziilor sale apare postum, în perioada de afirmare a literaturii române moderne. Traduce parţial „An Essay on Man” de A. Pope. Are şi unele încercări dramatice a căror importanţă constă mai mult în fondul de critică socială şi de moravuri: „Giudecata femeilor”, „Amoriul şi toate harurile”.
„Semnează, singur sau în colaborare, primele comedii culte din istoria literaturii române, având ca obiect al demonstraţiei satirice aspecte din realitatea vremii sale, considerată critic sub raport social şi moral (…) Notorietatea în epocă şi atenţia posterităţii critice i le-a adus însă lui Costache Conachi lirica sa, preponderent erotică, dar care cuprindea şi cântece de lume sau compuneri meditative, circulând în copii manuscrise sau în repertoriile lăutăreşti”, aflăm din Dicţionarul general al literaturii române.
Era o figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului.
A făcut un proiect de reformă a învățământului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”.
Ocupă succesiv, în Moldova, rangurile şi funcţiile de comis, agă, logofăt, vistiernic, mare logofăt.
Contracandidat al lui Mihail Sturdza la tronul Moldovei (1834), vornicul Costache Conachi a luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulând unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.
„Socotința vornicului Costache Conachi”
Iată unul dintre documentele pe care ni le-a lăsat, intitulat „Socotința vornicului Costache Conachi, delegatul ales de Divanul Obștesc al Moldovei în comitetul de elaborare a Regulamentului Organic, privind problema relațiilor dintre locuitorii celor două principate, Moldova și Țara Românească”:
„Preaputernica ocrotitoare, împărăția a tuturor Rosiilor, cu primirea și bunăvoință a Înaltei Porți otomanicești, prin al 5-lea articol al tractatului de Adrianopole înnoind părăsita capitulație a prințipaturilor Moldo-Valahia cu Înalta Poartă, au înnoit a lor firești și idicești însușiri, înființându-le granițile și hotarele vechi, slobozindu-le tot felul de negoț și plutirea fără de nici o oprire și plată pe toată Dunărea și ridicându-le toate asupririle câte din vreme s-au fost vârât asupra prințipaturilor.
Dintr-un prințipion ca acesta purcegând de sine, izvorăsc dreptățile pentru amândouă prințipaturile de a-și căuta și cerceta între dânsele însușirile și folosurile vecinătății lor, de la care sâla și nerânduiala cetățenilor serhatlâi, și nedumerirea streinilor domni le depărtasă.
Așadar, ca niște noroade coborâtoare dintr-o spiță, închinătoare de o lege, vorovitoare de o limbă, cu aceleași pravili, obiceiuri și port, aceste sânt principiile a tăcutei dreptăți ce pururea au avut lăcuitorii unui prințipat cătră altul, de a fi priimiți în slujbe, de a dobândi dreptățile evgheniii și a proprietății, și altele ca aceste, unii în țara altora.
Și tot aceste sânt principiile a împărtășirilor mărginenilor, fără de nici o împiedecare. Ele acum pășăsc cu cea mai bună cugetare de prietenie și liniște cătră următătoarele de îmbe părțile îndatoriri:
O comisie închegată din doi boieri din partea Valahiei și de doi din partea Moldovei, cu doi geometri ai staturilor, să va alcătui în Focșani, ce este oraș mărginelic, cari comisie va avea drept îndatorirea sa:
Despărțirea dintre amândouă prințipaturile pe cele adevărate hotară, cu sămne nestrămutate, după o pătrunzătoare localnică cercetare, la care vor sluji drept temei:
Hotarnicile, dacă vor fi a prințipaturilor, cu dovedirea sămnelor ce vor arăta pe fața pământului.
În lipsa hotarnicilor, documenturile moșiilor de pe margine a proprietarilor de îmbe părțile.
În lipsa și a documenturilor, urmarea stăpânirii după știința lăcuitorilor bătrâni adiverită prin carte de blestem.
Să înțelege că sâlnica pășire a sarhatlâilor, precum și slăbănoaga îngăduire a domnilor străini nu au a fi luate în băgare de samă, precum nu s-au luat nici la Hotin.
Urmările turcilor sarhatlâi împotriva prințipaturilor cu călcările din hotară, cu cosârile în sâlă de ierburi, cu sămănatul și pășunatul fără plată, cu răpirea de lăcuitori, cu plăți pe plutile trecătoare pe Sâret, cu plăți pentru măcinat pe la mori, și alte multe feliuri de răpiri, nu pot fi luate drept dovezi de obicei sau de rânduieli căci atunce ar fi a legiui nelegiuirile și a îmbrăca cu dreptăți de asemenea urmări pe locuitorii Ibrăilii.
2-lea. Cercetarea și așăzarea unor pravile cu de-amăruntul despre slobozirea folosintelor lăcuitorești și despre oprirea de vătămare a îmbe părților în privirea unui prințipat cătră altul având de temei prințipiile așăzate prin reglementuri, care prințipii într-al Moldaviei sânt:
artic. 152. Exportația și importația din Moldova în Țara Românească și din Țara Românească în Moldova, a tuturor acelor producturi pământești ce s-ar cunoaște deopotrivă folositoare pentru amândouă părțile, sânt slobode și fără nici o plată de vamă spre înlesnirea și hrana lăcuitorilor, învecinate împărtășiri a mărginenilor îmbelor prințipaturi, care din învechime s-au urmat cu toată slobozănia în căsătorii, în cumetrii, în chezășii și altele de acest fel apropiete amestecări au fost temeiul a unii împreună viețuiri și societăți; pentru aceasta, trecerea spre hrană și la trebuințele unei părți cătră alta, cumpărarea și vânzarea între dânșii și pe la târgurile și pe la sate, de vin, de pâine și cherestele, de îmbrăcăminte, trecerea și aducerea de cherestele, lemne, cercuri, măcinatul și tot felul de întrebuințări, au fost slobodă și neîmpiedecată de plăți de vămi și de oricare altă dare, afară de nejignirea dreptăților proprietarilor (…)” – Gheorghe Ungureanu, Dumitru Ivănescu, Virginia Isac, Documente din arhive ieșene, vol. I, București, 1976.
A murit la Ţigăneşti, la 4 februarie 1849.
, Poezii (1942), Scrieri alese (1963), Opere (1978){kind=link}