Prima româncă ce a studiat la Sorbona, uimindu-şi profesorii cu geniul său, ar fi devenit, la 20 de ani, prima femeie doctor în litere a Facultăţii din Paris, dacă n-ar fi murit înainte de a împlini 19 ani, la 17 septembrie 1888.
Copil precoce şi tânără genială, Iulia Hasdeu, fiica scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu, un, s-a născut la Bucureşti, la 2/14 noiembrie 1869.
La doi ani şi jumătate învăţa alfabetul şi memora poezii, la trei ani ştia să citească, la opt ani vorbea în limbile franceză, germană şi engleză şi, tot atunci, trecea examenele pentru clasele primare. Deja începuse să compună poveşti pentru copii şi versuri pe teme istorice.
La Paris
Pe când avea 11 ani şi jumătate, în 1880, Iulia Hasdeu a terminat cursul secundar al Liceului Sf. Sava din Bucureşti, iar în 1881 a plecat, însoţită de mama sa, la Paris, unde a urmat cursurile Colegiului Sevigne.
Înainte de plecarea la Paris, a urmat şi cursuri la Conservatorul din Bucureşti – armonie şi canto. Şi-a continuat studiile la Sorbona şi la 17 ani, în iulie 1886, lua bacalaureatul în Litere. S-a înscris apoi la Facultatea de Litere – secţia de Filosofie, frecventând în acelaşi timp şi cursuri la Ecole des Hautes Etudes din Paris.
Tuberculoza
A studiat limbile clasice, literatura antică, literatura franceză şi engleză, istoria, filosofia, însă a fost nevoită să-şi întrerupă studiile din cauza unei tuberculoze pulmonare, boală ale cărei prime semne au apărut spre finele anului 1886 şi care s-a agravat în timp. Astfel, nu şi-a mai putut susţine licenţa, în 1887.
După îngrijiri medicale în Franţa şi Elveţia, în vara anului 1888 a fost adusă în ţară. Boala a răpus-o înainte de a împlini 19 ani, la 17 septembrie 1888, la Bucureşti. Iulia Hasdeu îşi doarme somnul de veci în cimitirul Bellu din Bucureşti, într-un adevărat monument funerar.
Considerată una dintre marile promisiuni ale literaturii şi culturii româneşti, Iulia Hasdeu a publicat în timpul vieţii doar patru poezii, în limba franceză. Creaţia sa, scurtă dar densă, redactată în limba franceză, a fost publicată de B. P. Hasdeu în trei volume şi conţine ciclurile „Bourgeons d’Avril, Fantaisies et Reves” (1889), „Chevalerie. Confidences et Canevas” (1890), „Theatre, Legendes et contes” (1890). Cărţile cuprind poezii, proză, basme şi povestiri pentru copii, un roman, eseuri, cugetări.
S-a păstrat şi bogata corespondenţă în limba franceză pe care a purtat-o cu tatăl său, când a fost la studii la Paris. Dacă boala nu ar fi răpus-o, Iulia Hasdeu ar fi devenit, la 20 de ani, prima femeie doctor în litere a Facultăţii din Paris.
Castelul
În amintirea sa, tatăl a construit la Câmpina între anii 1893-1896, un castel în miniatură – „Castelul Iulia Hasdeu” (azi Muzeul memorial „B. P. Hasdeu”). În această clădire, scriitorul a trăit şi a lucrat în ultimii ani ai vieţii, profund marcat de moartea unicei sale fiice. Tot în amintirea acesteia, în anul 1896, B. P. Hasdeu a dăruit Academiei Române suma de 50.000 de lei pentru instituirea unui Premiu „Iulia Hasdeu”.
