Gavriil Musicescu, iniţiatorul unei adevărate şcoli de interpretare a muzicii corale româneşti, s-a născut la 20 martie 1847, la Ismail.
A urmat cursurile Seminarului din Huşi (1860-1864). A absolvit Conservatorul din Iaşi (1866) şi Conservatorul din Petersburg (1872).
Corist în Corul metropolitan şi în Corul Teatrului Naţional din Iaşi (1864-1866), profesor de muzică la Seminarul din Ismail (1866-1870), profesor de armonie (1872-1903) şi director (1901-1903) al Conservatorului din Iaşi, dirijor al Corului metropolitan din Iaşi (1876-1903), profesor de muzică la Şcoala normală din Iaşi (1899-1903).
A dirijat concerte corale în ţară şi peste hotare. A cules, a notat şi a prelucrat folclor românesc. A transcris repertoriul de strană tradiţional din notaţia psaltică în notaţia liniară.
A scris articole, studii, cronici, în: „Lyra română”, „Arta” (Iaşi), „România musicală”, „Arhiva” (Iaşi), „Lupta”, „România Liberă” etc. A fost distins cu Medalia de aur a Expoziţiei universale din Paris (1889). A compus muzică corală: „Imnele dumnezeescei liturghii…” (1869), „25 Cânturi” (1898), „Imnele Sfintei Liturghii” (1900) etc.; muzică psaltică: „Rânduiala vecerniei de sâmbătă seara a celor opt glasuri” (1883), „Axioane întrebuinţate în serviciul Bisericii Ortodoxe la diferite sărbători şi zile mari” (1897) etc.; muzică de pian: „7 Melodii armonizate pentru pian” (1884); muzică vocală (voce şi pian): „Hora de la Plevna” (1877), „În grădină” (1884) etc.
Dintre lucrările didactice amintim: „Curs practic de muzică vocală, pentru uzul şcoalelor secundare de ambe sexe” (1877).
A murit la 8 decembrie 1903, la Iaşi.
