2.9 C
Londra

Omul care a pus bazele învăţământului agronomic din România

Ca şef de promoţie al Şcolii Superioare de Agronomie de la Grignon (Franţa) a primit prima medalie acordată şcolii de Napoleon al III-lea.

Petre S. Aurelian s-a născut la 12 decembrie 1833, la Slatina, judeţul Olt, și, înainte să meargă la studii în Franța, a urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din Bucureşti.

A ocupat diferite funcţii politice: ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, ministru al Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, ministru al Afacerilor Străine ad-iterim, ministru de Interne, preşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedinte al Senatului. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri (2 dec. 1896 – 12 apr. 1897).

A desfăşurat o bogată activitate culturală: a militat pentru înfiinţarea Ateneului Român, al cărui prim-preşedinte a fost (1865), s-a numărat printre organizatorii Societăţii Geografice Române (1875), a desfăşurat o susţinută activitate în cadrul Societăţii de economie politică, al cărei vicepreşedinte a fost încă de la înfiinţare.

Școala de Agricultură

De numele său se leagă punerea bazelor învăţământului agronomic din România, dar şi organizarea primelor expoziţii de agricultură şi industrie din ţara noastră. A sprijinit crearea Şcolii de Agricultură de la Pantelimon, transformată apoi în Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură de la Herăstrău, unde a fost profesor (1860-1899) şi pe care a condus-o (1863-1884).

În 1875 i-a apărut lucrarea „Terra nostra”, amplă monografie de documentare asupra României în preajma cuceririi Independenţei de stat, în care expune concepţia sa cu privire la dezvoltarea economiei naţionale, în cadrul căreia acorda un rol precumpănitor dezvoltării industriei naţionale, idee reluată şi în alte studii ale sale: „Cum se poate fonda industria română faţă de libertatea comerţului” (1881), „Politica noastră comercială faţă cu convenţiile de comerţ” (1885), „Viitorul nostru economic” (1890) ş.a.

Membru titular al Societăţii Academice Române (9 sept. 1871); vicepreşedinte (1879-1884, 1888-1891, 1895-1898, 1900-1901) şi preşedinte (26 mart. 1901 – 23 mart. 1904) al Academiei Române; preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române (1884-1887, 1893-1894, 1898-1901, 1902-1903, 1904, 1907).

A murit la 24 ianuarie 1909.

Alte articole

Ultimă oră