Ca doi colegi de bancă din liceu să ajungă două somități, unul în matematică, iar celălalt în fizică, este foarte puțin probabil. Deși ar fi meritat amândoi, până azi doar unul a fost ales membru al Academiei Române.
Însă Brașovul se poate lăuda cu o astfel de situație, spune fostul ministru al Tineretului și Sportului, scriitorul Alexandru Mironov, prezent zilele trecute în orașul de la poalele Tâmpei, cu ocazia unui festival de literatură SF:
„La liceul ‘Șaguna’, în aceeași bancă au stat președintele actual al Societății Române de Matematică, profesorul Radu Gologan, antrenorul echipei de olimpici a României, și președintele Societății de Fizică a României, care este Nicolae Victor Zamfir, academician și, între altele, directorul proiectului de construire a superlaserului de la Măgurele. Deci să ai în aceeași bancă două supertalente științifice, asta-i probabilistică imposibilă. E Science Fiction curat, care s-a întâmplat”.
Despre Radu Gologan
Profesorul Radu Gologan s-a născut la 7 iunie 1952 la Braşov. Mama, profesoară de matematică şi tatăl, inginer constructor provin din satele de oieri din jurul Braşovului: Săcele şi Bran. Copilăria şi-a petrecut-o la Sibiu. Tatăl său a fost cel care l-a facut să iubească matematica deşi, mai târziu, când în liceu fiul său i-a comunicat dorinţa de a studia matematica acesta i-a răspuns: „asta nu e meserie”.
Până în clasa a IX-a a făcut şcoala la Sibiu unde i-a fost profesoară doamna Laura Constantinescu de la care a prins pasiunea pentru matematica de concurs şi pentru Gazeta Matematică. Din clasa a X-a a studiat la Liceul Andrei Saguna din Braşov unde profesor i-a fost Horea Banea de la care a prins primele idei de matematică adevarată.
A fost olimpic internaţional la matematică în 1970 şi 1972 obţinând la olimpiadele din Ungaria respectiv Cehoslovacia medaliile de argint respectiv bronz. În 1971 a câştigat concursul Gazetei Matematice (atunci clasamentul se realiza pe baza numărului de probleme rezolvate din GMB şi a articolelor, notelor şi problemelor propuse).
A absolvit facultatea de matematică în 1976 cu specializarea analiză matematică, lucrările de diplomă şi specializare fiind realizate sub îndrumarea profesorului Ciprian Foiaş, a cărui personalitate şi talent matematic i-a călăuzit întreaga carieră şi domeniu de cercetare. Doctoratul l-a obţinut în 1981, conducător ştiinţific fiindu-i academicianul Marius Iosifescu, cu o lucrare asupra unor noi teoreme ergodice.
Din 1978 este cercetatător ştiinţific, actualmente gr I, la Institutul de Matematică, iar din 2000 este profesor la Universitatea Politehnică din Bucureşti, unde de obicei predă cursul de analiză matematică la anul I, Facultatea de Automatică si Calculatoare.
A publicat 5 cărţi şi peste 30 de articole de cercetare în reviste de specialitate româneşti şi străine. Consideră că cel mai bun rezultat ştiinţic al său este seria de articole publicate în colaborare cu Florin Boca şi Alexandru Zaharescu, ce rezolvă o problemă veche legată de un model din fizica statistică teoretică: modelul Lorenz în plan.
Despre Nicolae Victor Zamfir
Nicolae Victor Zamfir s-a născut la Brașov la data de 25 martie 1952 într-o familie de intelectuali. Tatăl, absolvent al Academiei Comerciale din Brașov, a avut de-a lungul timpului diverse funcții în administrația de stat. Mama sa a fost învățătoare.
Nicolae Victor Zamfir a absolvit liceul Andrei Șaguna din Brașov (1971). În timpul liceului s-a remarcat ca olimpic la fizică. A urmat apoi Facultatea de Fizică a Universității din București pe care a terminat-o cu Diploma de Merit (1971-1976). În urma rezultatelor obținute a fost repartizat la liceul Ion Neculce din București unde a lucrat începând cu 1976.
În 1978 a fost angajat prin concurs ca fizician la IFA.
În 1984 a obținut titlul de doctor în fizică cu lucrarea „Determinarea și evaluarea parametrilor de structură pentru nuclee depărtate de stabilitate” având coordonator științific pe prof. dr. Marin Ivașcu (director IFA).
Deși înainte de decembrie 1989, supus presiunilor acelor vremuri este forțat să devină, datorită rezultatelor sale excepționale, unul dintre liderii UTC, totuși imediat după revoluția din 1989 pleacă în Germania. Dovadă că și astăzi, institutul pe care îl conduce are o bună deschidere spre străinătate. Mărturie stau numeroasele proiecte, sau mai pe larg colaborări, pe care institutul le are cu unele dintre cele mai prestigioase instituții din domeniu.
În Germania lucrează doi ani (1990-1992) cu prof. dr. von Brentano, director al Institutului de Fizică Nucleară al Universității din Köln. Aici studiază formele octupolare din nuclee.
În 1992 pleacă în SUA la Brookhaven National Laboratory, Upton, New York. Aici lucrează în cadrul grupului de structură nucleară la High Flux Beam Reactor.
În anul 1997 ajunge profesor cercetător la Universitatea Yale, New Haven, Connecticut, USA, lucrând în Laboratorul de structură nucleară Wright până în 2004.
În 2004 revine în țară și ocupă postul de director general al Institutului Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. Din această poziție s-a ocupat de dezvoltarea unuia dintre cele mai importante proiecte științifice din România: ELI-NP.
În anul 2006 a fost numit membru corespondent al Academiei Române, iar din 26 noiembrie 2015 este membru titular.
