Boboteaza, prăznuită pe 6 ianuarie, reprezintă „cristelniţa iubirii dumnezeieşti şi deschizătoare a Cerului”.
În credinţa ortodoxă, sărbătoarea aminteşte Botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a păşi în viaţa publică. Potrivit tradiţiei, la Bobotează se săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor – Agheasma Mare, care are semnificaţia simbolică de act de regenerare cosmică.
Apa sfinţită de Bobotează se ia dimineaţa, pe nemâncate, până la Odovania praznicului Botezului Domnului din data de 14 ianuarie. Apoi, Agheasma Mare se păstrează în case şi se ia în afara acestor zile binecuvântate de Biserică doar cu acordul preotului duhovnic.
Sărbătoarea Botezului Domnului precede ziua în care în Biserica Ortodoxă este pomenit Soborul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului.
„Cristelniţa iubirii dumnezeieşti”
La sărbătoarea Botezului Domnului omenirea primeşte întâlnirea cu Dumnezeu Însuşi, prin cele trei persoane ale Treimii: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, subliniază parohul Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti, părintele Emil-Nedelea Cărămizaru.
Potrivit acestuia, Boboteaza, prăznuită pe 6 ianuarie, reprezintă „cristelniţa iubirii dumnezeieşti şi deschizătoare a Cerului”.
„La sărbătoarea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, Teofanie sau Epifanie, aşa cum mai este denumită, omenirea primeşte magnifica întâlnire cu Dumnezeu Însuşi, prin cele trei persoane ale Treimii: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Ce splendoare, ce privilegiu pentru întreaga umanitate, din toate timpurile şi din toate locurile de pe pământ! Căci Sfânta Arătare de la apa Iordanului, în plenitudinea Treimică, este adresată tuturor generaţiilor ce au trăit şi vor trăi pe această planetă! Îl vedem astăzi pe Fiul primind Botezul de la Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan, în Cristelniţa iubirii, râul Iordan, pe Tatăl ce-Şi recunoaşte Fiul, asumându-Şi paternitatea divină şi eternă, şi pe Sfântul Duh coborând peste Fiul, în chipul sublim al porumbelului”, a explicat, pentru Agerpres, părintele paroh.
Conform acestuia, totul devine astfel accesibil tuturor oamenilor, „la nivelul înţelegerii lor, astfel să poată percepe scopul Epifaniei de la apa Iordanului şi prelungirea acesteia prin Taina Sfântului Botez”.
„Iată de ce Mântuitorul îi spune lui Nicodim, în celebra convorbire cu acesta: ‘De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu’ (Ioan 3, 5). Astfel, Hristos se botează în apa Iordanului, nu pentru El, ci pentru noi!
Mântuitorul a ieşit în public şi S-a botezat în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani, moment din care îşi începe lucrarea de restaurare a lumii, de scoatere a acesteia din durerea morţii, purtând-o astfel prin uşa Botezului spre triumful sfânt al vieţii veşnice! La Botezul Mântuitorului, prin mâna celui ales a fi Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan, se deschid cerurile şi Duhul Sfânt coboară peste Domnul, sfinţind astfel întreaga umanitate. Pe cale de firească întâlnire cu Dumnezeu, în Biserică, la Botezul creştin al fiecărui om, cerurile se deschid făcându-ne părtaşi magnificei noastre întâlniri cu Sfânta Treime!”, a adăugat părintele Cărămizaru.
El a evidenţiat că sărbătorile creştine au în miezul lor „logica iubirii şi a proniei divine”.
„Totul se petrece cu un scop precis: fericirea sufletelor noastre, adică mântuirea lor. De aceea S-a întrupat Dumnezeu Însuşi, prin ipostasul dragostei divine – Fiul, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, ca să ne ofere o viaţă de-a pururi fericită şi fără de apus”, a mai spus părintele paroh.