Până să afle că pe lume există o țară cu numele de China, românii foloseau cuvântul chinez pentru a denumi pe unii de ai lor.
Provenind probabil din ungurescul KINEZ – cneaz (în sârbă KNEZ, prinț), chinez se spunea odinioară, în Ardeal, unui senior teritorial mai mic decât voievodul, apoi judecătorului sătesc sau primarului rural și la urmă moșneanului sau răzeșului, potrivit Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, Lazăr Șăineanu, 1929.
Pavel Chinezul
Unul dintre cei mai cunoscuți „chinezi” ai românilor este PAVEL CHINEZUL (Cneazul), mort în 1494, comandant de oști, comite de Timiș (1478-1494). A învins pe turci la Câmpul Pâinii în 1479), Becicherec la 1482 și Belgrad la 1494.
În 1910, este înființată echipa de fotbal Chinezul Timișoara, a cărei denumire este inspirată de personalitatea lui Paul Chinezu.
În 1974 formația Phoenix din Timișoara înregistrează discul Mugur de fluier care conține și o piesă ce-l are ca personaj principal pe Pavel Cneazul.
Trebuie amintită și trupa Noi din Banat (www.noidinbanat.ro), tot din Timișoara, care pe albumul său „Tempo Poli” a dedicat o piesă personalității lui Pavel Cneazul.
Tit Liviu Chinezu
Un alt exemplu este episcopul Tit Liviu Chinezu, ucis de comuniști pe 15 ianuarie 1955, în Închisoarea Sighet. A fost profesor la Academia Teologică din Blaj, episcop martir al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică).
A fost beatificat de papa Francisc în anul 2019. Este sărbătorit în Biserica Catolică în data 2 iunie.
