Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc, în ziua de 20 iulie, pe Sfântul Ilie, aducătorul de ploi în perioada de secetă.
Sărbătoarea de Sfântul Ilie este strâns legată de tradiţia culesului busuiocului. Credincioșii culeg busuiocul, îl duc la biserică pentru sfinţire, îl aşază la icoane sau îl folosesc ca plantă de leac
Sărbătoarea este singura marcată în calendar cu cruce roșie, marcare care nu apare la niciun alt prooroc.
Totodată, ziua Sfântului Ilie este și un motiv de sărbătoare pentru români, deoarece mai mult de 150.000 de oameni îşi serbează onomastica.
Înainte-mergător al celei de a doua veniri a lui Hristos
Se spune că Sfântul Ilie Tesvieteanul nu a cunoscut moartea, el fiind ridicat la cer într-un car de foc.
Multe legende spun că misiunea Sfântul Ilie nu s-a încheiat pe pâmânt și că acesta așteaptă sfârșitul lumii, pentru a se lupta cu diavolii.
Potrivit Sfintei Scripturi, Ilie Tesvieteanul a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, mai exact pe vremea regelui Ahab. Acest rege al iudeilor (c. 874-853 î.Hr.) se căsătorise cu o feniciană, Izabela din Sidon care îl îndemna pe Ahab să se lepede de vechea credinţă a iudeilor şi să se închine unuia dintre zeii principali ai fenicienilor.
Regele, preţuind mai mult deşertăciunea lumii, a părăsit credinţa iudeilor şi a poruncit poporului să se închine la idoli. Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea să vestească regelui că asupra ţării se va abate o foamete mare, care va ţine trei ani şi jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea lui de credinţă. Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, iar în urma lui s-a abătut seceta și foametea peste toată țara.
După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”.
Fiind fiu de preot, Sfântul Ilie respecta toate poruncile Legii și se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu prin feciorie, post neîncetat și rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul.
Se spune că la nașterea sa, tatăl său a văzut cum oameni îmbrăcați în alb l-au învăluit pe Sfântul Ilie în scutece de foc și i-au dat acestuia să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieți fără de păcat.
Sfânta Scriptură şi Tradiţia Bisericii spun că Sfântul Ilie va reveni pe pământ, la sfârşitul veacurilor, ca înainte-mergător al celei de a doua veniri a lui Hristos.
Rugăciune către Sfântul Ilie
„Depărtează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune.
Mijlocește, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătura, cucernicie și tărie în ispite; judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și lepădare de pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată, iar dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum și îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace și cucernicie, să petrecem veacul acesta.
Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”.