În urma luptei de la Town, la 29 martie 1461 familia de Lancaster a fost complet înfrântă de Eduard de York, care s-a încoronat rege sub numele de Eduard al IV-lea, întemeind dinastia de York (1461-1485).
Eduard al IV-lea, rege al Angliei în două rânduri, 1461-1470 și 1471-1483, întemeietorul dinastiei York, s-a născut la 28 aprilie 1442, la Rouen, în Franţa, fiind fiul lui Richard Plantagenet, Duce de York, şi al Ceciliei Neville.
Ceremonia de încoronare a avut loc la 28 iunie 1461, la Westminster Abbey.
În 1464, s-a căsătorit cu Elizabeth Woodville, cu care a avut 10 copii.
În urma unui complot, Eduard a fost trimis în exil în Flandra, în 1470, dar un an mai târziu a revenit în ţară cu forţe proprii şi a preluat tronul.
În 1475, Eduard al IV-lea, în alianţă cu ducele Burgundiei, Carol Temerarul, a purtat un război împotriva lui Ludovic al XI-lea, regele Franţei.
La 29 august 1475, a fost semnată Pacea anglo-franceză de la Picquigny. Ludovic al XI-lea se obliga la plata unor importante sume de bani. Momentul a marcat liberalizarea comerţului între Anglia şi Franţa.
În 1476, Eduard al IV-lea a introdus prima tiparniţă în Anglia.
Sfârșitul dinastiei de York
A murit la 9 aprilie 1483, la numai 40 de ani, şi a fost înmormântat la Westminster Abbey.
La moartea lui Eduard în 1483, coroana a trecut la fiul său de 12 ani, Eduard al V-lea al Angliei. Fratele său mai mic, Richard, Duce de Gloucester, a fost numit Protector, și l-a escortat pe tânărul său frate, în Turnul Londrei. Nu au mai fost văzuți niciodată ieșind de acolo. Cu toate acestea, nu se știe exact dacă au fost uciși și cine i-a ucis.
Parlamentul declarase, în documentul Titulus Regius, ca cei doi băieți erau nelegitimi, pe motiv că mariajul lui Eduard al IV-lea al Angliei nu a fost valid și ca atare, Richard era moștenitorul tronului.
Richard al III-lea al Angliei a fost încoronat în iulie 1483. Avea mulți dușmani, în principal susținători ai Lancasterilor, care s-au adunat în tabăra lui Henric Tudor (Casa Tudor și Casa de Lancaster având o legătură strânsă).
Prima încercare de lovitură de stat asupra sa, a eșuat la sfârșitul lui 1483, dar în 1485, Richard l-a întâlnit pe Henric Tudor, la Bătălia de la Bosworth Field.
În timpul bătăliei, câțiva susținători importanți ai lui Richard au schimbat taberele ori s-au retras. Richard a fost ucis, acesta fiind ultimul rege din Casa Plantageneților și ultimul rege din Anglia care avea să moară pe câmpul de luptă.
Henric Tudor s-a autoproclamat rege, s-a căsătorit cu Elisabeta de York, fiica cea mare a lui Eduard al IV-lea al Angliei, unind simbolic cele doua case: York și Lancaster.
S-a urcat pe tron cu numele de Henric al VII-lea al Angliei, și a fost fondatorul Casei Tudor care a domnit până în 1603.
