Prin trădarea pădurarului Anton Melzer din Abrud, la 27 decembrie 1784, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului.
Academicianul David Prodan amintește că, în momentul prinderii, „Horea scoase o mînă de hîrtii din sîn și le aruncă în flăcări. Țăranii, ocupați fiind cu legarea, nu le-au putut salva[”.
Este vorba despre țăranii Ștefan Trif și Nuțu Matieș, alături de alți cinci țărani care au participat la prinderea lui Horea.
În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani din Cărpeniș, căpeteniile lor fiind preoții ortodocși din acel sat, tată și fiu. Popa Moise/ă și Popa Moise/ă cel Tânăr .
Arestații au fost depuși la Alba Iulia.
Iată povestea în varianta istoricului Cătălin Borangic:
27 decembrie 1784. Capii răscoalei ţărăneşti Horea şi Cloşca sunt prinşi în pădurea Scoruşet din munţii Gilăului, lângă satele Râul Mare şi Arada (astăzi numindu-se Albac și Horea, județul Alba) apoi închişi la Alba-Iulia.
Planul pentru prinderea lui Horea şi Cloşca a fost întocmit de brigadierul silvic Anton Meltzer din oraşul Abrud.
Ceata care a plecat în căutarea capilor răscoalei a fost formată din iobagii Nutu Mătieș, Ion Mătieș, Gheorghe, Mătieș, Vasile Mătieș, Simion Matieş, Simion Iacob, Dumitru Neagu, Ştefan Trifu.
Dintre aceștia, Gheorghe Mătieș era văr bun cu Horea.
La ospățul dat în cinstea vânzătorilor, petrecut la 5 februarie 1785, la un han din Zlatna, toți iobagii participanți la capturarea căpeteniilor răscoalei sunt eliberați din iobăgie și li se acordă 600 de monede, iar ceilalți primesc diferite sume de bani și medalii.
Poate este legendă, dar singurul care a părut să aibă remușcări, datorate mai ales supliciului de pe eșafod la care asistase, a fost vărul lui Horea, Gheorghe Nicola, care ar fi zis popii Moise din Clisaru, căpetenia grupului care l-au prins și predat pe Crișan la o lună după evenimentele de la Scorușet, lângă scaunului căruia era așezat:
”De bună seamă o să cadă blestemul pe noi și mai ales pe mine pentru păcatul săvârșit vânzând pe Horia, dușmanilor!”
Preotul îi răspunde:: ”Stăpânirile sunt de la Dumnezeu și cine-i cu stăpânirea, cu Dumnezeu este!”.
