Expresia „de pe vremea lui Oazvante Chiorul” înseamnă „vechi, învechit, desuet, ridicol prin vechime”.
Pălăria ta e de pe vremea lui Pazvante Chiorul!- îi poți spune unuia cu o pălărie demodată.
Atacurile pazvangiilor
În 1799 un grup de turci a intrat, fără de veste, în Craiova, jefuind negustorii din Piața Veche și câteva case boierești de la periferie.
Aceiași turci au revenit în 1800, însă de această dată craiovenii i-au întâmpinat cu armele în mâini.
Pazvangiii, că așa erau denumiți acei tâlhari turci, au atacat, din nou, partea comercială dar au întâmpinat rezistență. Pulberăria orașului a sărit în aer, declanșând un incendiu de proporții, care a distrus toată partea comercială a orașului.
Pravăliile, magaziile, depozitele de mărfuri și atelierele au fost făcute scrum.
Se spune că fumul și mirosul greu de la tăbăcăriile în flăcări făcea aerul de nerespirat, turcii nu s-au ales cu nimic, iar craiovenii cu mare pagubă.
TUDOR VLADIMIRESCU DEVINE FAIMOS
În 1802, pazvangiii au încercat să prade din nou orașul, dar au fost respinși. În fruntea pandurilor se afla tânărul sluger al lui Glogoveanu, Tudor Vladimirescu, care a cules aclamațiile tuturor pentru vitejia sa, devenind astfel cunoscut pentru prima dată.
În 1808, profitând de lipsa pandurilor din oraș, pazvangiii ocupă orașul pentru câteva ore. De data aceasta, nu au fost incendii sau jafuri; turcii au luat în robie 50-60 de persoane, în marea lor majoritate fete pentru haremurile pașei din Vidin.
RĂZBUNAREA LUI IANCU JIANU
În 1809, Iancu Jianu reușește să strângă o adevărată armată, de vreo 2-3000 de haiduci și trei tunuri, cu care trece Dunărea pentru a-i pedepsi pe pazvangii.
În timpul campaniei haiducilor, sunt incendiate Vidinul și Plevna, fiind ucis și pașa din Vidin, Pazvant-Oglu.
Se spune că Iancu Jianu mai avusese și înainte de-a face cu Pazvant-Oglu, căci haiducul nu era prima data când trecea Dunărea să se răzbune pe pazavangii.
Chiar a ajuns să se lupte personal cu iataganele cu Pazvant-Oglu.
Cuprins de setea răzbunarii, Jianu i-a scoas un ochi cu iataganul temutului pașă, de unde acesta s-a ales cu porecla de Pazvante Chiorul.
Grav rănit de Jianu, el a fost salvat în ultima clipă de garda sa personală, ceea ce l-a scos din fire pe oltean. Supărarea peste măsura a Jianului este reținuta în unele balade, celebre atât în Romania cât și în Serbia și Bulgaria. Conform versurilor, Jianu ar fi strigat:
„Cu mâna asta ți-am scos un ochi, tot cu mâna asta te omor, câine de păgân!”.
CÂNTECUL DE SLAVĂ AL LUI NIȚĂ BĂLOI
La întoarcerea lui Jianului din expediția de la 1809, a fost mare sărbătoare în Craiova.
Iancu a fost primit ca un erou.
Din bătrâni se povestește că „M-a făcut mama oltean” a fost compus, în acea seară, pentru Iancu Jianu, de lăutarul Niță Băloi din Ișalnița, căruia vodă îi tăiase în 1802 degetele de la mâna dreaptă ca să nu mai răscoale norodul prin cântecele sale, dar el nu înceta să cânte.
DE LA EL NE-A RĂMAS VORBA „PE VREMEA LUI PAZVANTE CHIORUL”
Osman Pazvant-Oglu s-a născut în anul 1758 într-o familie respectată de ieniceri din Vidin.
Bunicul său se trăgea din vilaietul Bosnia, și făcuse parte din garda orașului Sofia, de aici numele pasban-oğlu, fiul gardianului.
Conform altor surse, era fiul unor români timoceni trecuți la credința musulmană din motive „de afaceri”, adică scutiri de taxe.
A început ca mercenar în slujba domnitorului muntean Nicolae Mavrogheni, pe care îl trădează. Este salvat de răzbunarea domnitorului de către poetul revoluționar grec Rigas Feraios, cu care era prieten, și care a intervenit în favoarea lui.
ȘI-A CREAT PROPRIUL STAT ÎN IMPERIUL OTOMAN
Strânge o armată de mercenari și se răscoală împotriva stăpânirii otomane a sultanului Selim III, creând un „stat” independent cu capitala la Vidin, cu monedă proprie și relații diplomatice cu alte țări (printre care și Republica Franceză).
Teritoriul său se întindea de la Dunăre până la Munții Balcani, și de la Belgrad până la Varna.
În 1798, o armată otomană trimisă împotriva lui și condusă de Husein Kucuk, nu reușește să-l captureze și să cucerească Vidinul. Kucuk l-a acuzat pe domnitorul muntean Constantin Hangerli că nu i-a aprovizionat suficient armata. Aceasta a contribuit la firmanul sultanului ce ordona executarea lui Hangerli, omorât la 18 februarie 1799 de trimișii sultanului.
NUMIT PAȘĂ DE SULTAN
În 1799 sultanul îl iartă pe Pazvant-Oglu și îl numește pașă de Vidin.
Face dese expediții de jaf în Țara Românească în care arde localitățile pe care le pradă.
În 1800 trupele sale, numite și pazvangii, ard o mare parte a Craiovei, din totalul de 7000 de case numai 300 supraviețuind incendiului.
Noul domnitor, Alexandru Moruzi, depășit de situație, își cere singur mazilirea.
La sfârșitul lui ianuarie 1802, Bucureștii sunt cuprinși de panică la aflarea știrii că Pazvant-Oglu și-a trimis armata spre oraș.
Domnitorul Mihai Șuțu fuge și ordonă garnizoanei de albanezi să apere orașul, dar aceștia refuză, deoarece nu fuseseră plătiți suficient.
Orașul cade pradă dezordinii, sub domnia vagabonzilor și cerșetorilor. Se zice că ar fi fost și o ceremonie de încoronare.
Ordinea este restabilită de trupele otomane aflate în apropiere, acest episod ducând și la alungarea lui Șuțu din țară.
Sursa: Istoria Craiovei, ed. Scrisul Românesc, 1977
